Redesteptarea nr. 570, 2 – 8 mai 2002, pg. 10

Cultura aeterna

Daca  ar trebui sa caracterizez sintetic si, in acelasi timp, cuprinzator, o viata si o opera, aceea a profesorului Josif Constantin Dragan, as apela, fara rezerve, la formularea sugestiva pe o desprind dintr-o posibila monografie alcatuita de un ziarist: „Josif Constantin Dragan are genul de elocventa al celui care doreste sa convinga un auditoriu asupra superioritatii unei strategii de viata”.

Orice si oricat s-ar scrie despre personalitatea complexa si fascinanta a lugojeanului intors si naturalizat in matricea neamului romanesc, sintagma citata mai sus poate fi, ca optiune sintetica, greu de depasit. „Pledoariile” profesorului, fie ca apartin domeniului istoriei, fie celui economic, fie celui lingvistic sau educational, ne propun si ne argumenteaza un fel de a trai, aplicabil atat existentelor individuale, cat si destinelor colective.

Culturologia romaneasca, poate dintr-o eroare, din teama (justificata acum doua decenii) de a pune in circulatie idei indraznete, uneori sfidatoare si subversive la adresa unor „teze„ de dinainte de 1989 sau din oportunism fata de mentalitatea epocii, a omis din bibliografia sa esentiala o carte din 1981 (asadar din epoca deplinei afirmari a modelelor culturale dirijatoare).

O carte care poarta amprenta unei gandiri de o amplitudine greu de perceput pentru cititorul obisnuit, o carte cu un sistem de valori ordonat si coerent – alcatuita ca un  vast interviu cu Josif Constantin Dragan.

Printre componentele fundamentale ale educatiei, Profesorul aseaza la locul cuvenit, adica sus pe scara importantei,  cultura, considerata nu ca juxtapunere mecanica, mozaicata (sau mozaicala) de elemente aflate la nivelul indivizilor, ci ca sistem, ca permanenta, continuitate. Astfel se realizeaza legatura intre generatii in diacronie, cultura populara, folclorul fiind primul liant care n-ar trebui neglijat indiferent de modernizarea , tehnicizarea si urbanizarea vietii.

Profesorul introduce sintagma contradictii armonizante pentru a denumi complementaritatea manifestarilor are, la un moment dat, par ase percepe ca „rupturi inevitabil dramatice cu traditia”.

E foarte adevarat ca ceea ce ofera azi mass-media individului sunt elemente „mozaicale”, franturi de cultura care au particularitatea de a circula „printr-un flux continuu si unilateral  s.n.) de la producatorul de informatii la consumator”. Trasatura fundamentala a acestei culturi este pasivitatea, pseudoenciclopedismul, care pune la incercare memoria, fara a solicita o atitudine, un punct de vedere al receptorului.

Sedimentarea de informatii culturale nu impune neaparat  o structurare, care e o chestiune de vointa. Adevarata cultura este una de tip umanist, faza superioara, care ar trebui sa fie „un nou cod universal, cu ajutorul caruia, orice persoana, chiar daca nu are inca un fond foarte precis asimilat intr-un domeniu nou pe care-l adordeaza, poate sesiza marile linii directoare ale acestuia, „scheletul” acestui domeniu si al oricarui sector al cunoasterii”.

Astfel, creativitatea este si trebui inteleasa ca participare la cultura, ca act pur cultural.
Modernitatea gandirii lui Josif Constantin Dragan in problemele culturii se concretizeaza atunci cand fixeaza cele doua coordonate care sunt actuale si azi: matematica si limbile straine.

Informatia culturala nu mai poate fi perceputa la nivel mozaicat cand e vorba de matematica; continuitatea si interrelationarile primeaza; cat priveste limbile straine, fara a le cunoaste suntem, in fond aculturali; renovarea metodelor de invatare a limbilor straine poate conduce la performante in domeniul insusirii cat mai multor „coduri” care sa permita accesul la informatia culturala de prima importanta.

In subtext, Profesorul acorda o importanta scazuta „culturii de masa”, afirmand chiar ca „asistam la nu putine momente de anticultura sub paravanul culturii de masa” si, chiar daca unele initiative sunt apreciate, cultura „de masa” ramane ca un factor de uniformizare, „de scadere generala a nivelului de gust si judecata a valorilor, de propulsare a mediocritatii”. Rectitudinea morala si culturala nu-l putea face pe Josif Constantin Dragan sa afirme altceva. Refuzul de a accepta surogatul e ceva organic pentru Profesor.

Cultura e de neconceput fara istorie. Nu pentru ca Josif Constantin Dragan ar fi scris istorie din pasiune pentru adevarul sau adevarurile neamului sau, ci pentru ca istoria este liantul generatiilor; o natiune nu se naste prin „generatiile spontanee” , ci prin acumulari, sedimentari si structurari (selectii) in cadre,. Nu de putine ori, elementul cultural primeaza.

In demersul sau axiologic, Josif Constantin Dragan fixeaza locul creativitatii in ansamblul culturii, considerand ca ea se situeaza la intersectia unor atitudini ca: difuzarea culturii, consumul de cultura, accesul la cultura si, superior, participarea la cultura. Incursiunile in istoria conceptului de creativitate in cultura pun inca o data in lumina complexitatea gandirii lui Josif Constantin Dragan e preponderent umanist  si scriitor. 

Si atunci, orice punti se intind si rezista intre reperele esentiale ale activitatii unui om pentru care idealul suprem e de a-i invata pe altii cum si ce sa devina.

 

Livius Petru Bercea

2014-04-22